speranță

Singura… atat de singura…

ziua singura, seara singura…ma agat de fiecare fior al vietii, vreau sa traiesc, sa simt ca traiesc….

simt ca ma sting…

mai aprind cate un chibrit  uneori in speranta ca intr-o zi voi gasi linistea sufletului… si pe tine, dragoste …

amintiri…de demult

e tarziu… si, 

am „intrat ” in cutia cu amintiri: hartiute, biletele, desene, poze, scrisori de lata data… printre toate, se ascundea si caietul cu mesaje… dupa atata timp, abia acum, am simtit, recitind mesajele lui AM, „stomatologul meu favorit”, cat de mult m-a iubit… citite pe diagonala, am „recitit” latura lui care mereu am admirat-o si am iubit-o… m-a miscat… ciudat ca am fost „strapunsa” de acele ganduri de altadata… ciudata pentru ca erau doar amintiri, nimic mai mult … stiind ca niciodata nu ar fi posibil sa se reintoarca in viata mea, n-am mai fi permis-o niciodata …

Multumesc pentru toate amintirile daruite! 

pot fi…daca te-as gasi…pot fi, daca iti doresti!

Uneori pot fi 

Frumoasa si rece ca iarna

Uneori pot fi

Zburatoare ca o pasare

Pot fi o flacara, un vis, un gand frumos

Pot fi misterul si surpriza,

Chiar sarutul dulce pot sa fiu

Pot fi o pasiune, o astepatre,  un  sublim miracol.

Mirajul tau miraculos …

Cafeaua ta cu sarutari

Si chiar privirea ta pot fi.

Pot fi ca un copil cu chip de inger,

Si duios pot fi tristetea,

Si pacatul, si un val pot fi

Pot fi totul si nimic

Pot fi enigma serii reci

Pot fi eu steaua care arde

In timpul tau pe unde treci.

Pot fi atingerea usoara,

Miracolul tau cel feeric.

Pot fi o clipa, un minut

Pot fi Tot ce ai vrut

Pot fi amurgul din al tau suflet

Pot fi mireasa ta din zori,

Asa pot fi cu sufletul si inima,

pot fi abisul cel frumos

Pot  fi si totul

Pot fi nimic

Pot fi eu una!                                     

o noua idee…o noua provocare?

nu-mi prea place sa fiu bulversata

nu-mi place apa in care inot sa fie agitata

nu-mi plac oamenii care cred ca pot sa tulbure apa in care inot

nu mai agreez ideea de a reveni in viata mea si dupa sa redispari…si sa revii cand iti doresti …

….

finis si balul de absolvire!

Ma dor ingrozitor picioarele de la tocuri, gandurile zboara ratacite catre toate, trupul extenuat respira adanc…cat de repede trece timpul…3 ani de facultate s-au scurs…si frumosi, si tristi, si cu bucurii, si cu stari de nervozitate prin pauze, cu mii de intarzieri sau absente…oare catre ce fugim? unde vrem sa ajungem???

… si totusi, a fost o seara frumoasa!