…Inceput de august

august 2009  _______ pentru M.A.

Singur, atat de singur e sufletul meu! Are nevoie atat de mult, are nevoie de afectiune, de iubire! Am un dor nebun de dragoste, am o nebunie in capul meu, ala de-al avea alaturi de mine, de-a ma tine in bratele lui, de-a ma strange la pieptul lui, de-a sta cu capul pe umarul lui, de-a ma simti protejata, de-a ma simti in largul meu, de-a simti ca am pentru ce sa traiesc si ca nu zbor zilele in speranta ca maine va fi mai bine! Atat de mult as vrea sa fie altfel, un pic mai iubitor, un pic mai atent, un pic mai sensibil, un pic mai ingaduitor, un pic mai barbat, mai matur, sa gandeasca mai matur in situatiile tensionate… nu mai stiu cei cu mine, nu mai stiu ce ma retine sa… de ce nu pot avea toate astea? E chiar atat de mult? Am cerut eu oare imposibilul, am cerut eu nenumarate averi, am cerut eu barbatul perfect…NU! Si cu toate astea, nu-l pot avea! Ma simt atat de singura!

Si de fiecare data cand  face o miscare gresita, vreau din adancul sufletului sa se apropie de mine, sa-mi zica “iarta-ma te rog!” Si sa ma stranga in bratele lui si sa-l simt ca-i pare rau, sa simt ca ma iubeste!

Parca am un gol in gat , in stomac, in mainile care scriu acum fara sa mai simt tastatura….