singura….atat de singura

Alerg, ma duc, vin, gatesc, dorm, vb, citesc, ma concentrez, nu ma pot concentra…..un haos prea mare in miscarile mele…..sau poate nu e un haos, e de fapt calea pe care am ales sa merg…..singura

pana cand? ce pretentiosa sunt….stiu prea multe ….sau poate…..nuuuuu….e ceva care nu vreau sa recunosc, caut ceva anume, ceva care nu-i pot spune pe ‘nume”….nu ca nu pot, nu vreau, nu-mi place sa o fac…..parca ar fi tactica: cauti, gasesti si ai, dar cand???

cedez….

am obosit…….

ajung obosita adesea acasa si-mi salut jucariile de pe patul meu….vorbesc cu ele, ma destainui lor, le iau in brate cand sunt trista…si de ce? pentru ca …. Doamne, de ce o fi asa greu sa spun ce vreau de fapt?

……………………..daca voi spune voi gasi?……………………….nu!

la ce bun atunci?!

vorbeste mintea

Nu-mi gasesc linistea…

De multe ori numar minutele, orele….ies la balcon sa respir viata…..aerul rece al iernii ma trezeste din somnul monoton cotidian…

Azi am vorbit cu tine…..tu m-ai cautat….te vanez de multa vreme…..mai exact de un an si 2 luni…..ciudat….usor usor dai semne ca poti respira….sper sa fii o prada buna si sa merite asteptarea….

stiu ca nu „existi”…..povesti in mintea mea…..cine ma mai crede daca nici eu nu o mai fac!

inca un zambet de copil

E dimineata iar, si zambetul meu s-a mai nascut inca o data. Ghici cum a fost creat? Printr-un desen animat.

E 9 ianuarie, o dimineata de iarna calduta, cu zapada in geamul meu ….

O zi frumoasa tuturor!

Sunt copil, pentru o clipa!