fericit@

Sunt fericita si asta imi ocupa tot timpul; incerc sa scriu ceva, dar starea nastrusnica nu ma lasa…poate mai pe seara imi vine vreo idee 🙂

Cat de departe poate merge mintea fostului prieten…?!

… am primit mesaje de  „La multi ani!” anul acesta, mai multe decat m-as fi asteptat, dar nu asta a fost momentul care m-a marcat profund =))

Spre seara am iesit sa ma vad cu iubitelul meu, in fata blocului „din intamplare” era prezent fostul meu prieten…pentru ca am rupt orice legatura cu el si pentru ca nu i-am raspuns la telefon a alergat dupa mine luandu-ma in brate si zicandu-mi la multi ani…etc, dupa un sec multumesc, am incercat sa plec, dar nu m-a lasat…a urmat un monolog: „unde te duci? te vezi cu C.??  mai esti cu el, sau ai pe altul??  Merg cu tine sa vad cu cine te vezi! te duci spre Unirii, nu?! si eu tot intracolo!” mai in gluma mai in serios zambeam involuntar, ma gandeam pana unde poate merge mintea omului…n-am protestat, n-am comentat…

am ajuns in Unirii, urcam pe scarile rulante, cu o usoara privire peste umar am simtit prezenta lui la spatele meu, ma gandeam sa fac vreo manevra de a-l duce in eroare, insa intarziasem deja 10 minute, nu se merita sa mai pierd timp pentru farse inutile…mergeam repejor, doar stiam ca intarziasem, si nu-mi place sa fiu asteptata….am fost „urmarita” pana la locul cu pricina…nu am reuist sa ascund starea pe care o aveam…

mai tarziu am citit mesajul de la el ” Esti rapida, dar nu indeajuns 😀 totusi La multi ani” dupa care a urmat un altul ” Nimeni nu mi-a acordat vreodata atata sprijin neconditionat si plin de dragoste asa cum ai facuto tu…te ador si la multi ani buburuzo!:*”

nu ne mai leaga nimic de 4 luni si totusi….

cum as putea interpreta acest gest???  ..am trait-o si pe asta…. 😛

9 martie

9martie  2010

comentariu: Credinta…

de la o varsta frageda, bunelul a fost cel care a sadit seminta credintei in trupul si inima mea…nu m-a impus sa cred in ceea ce i-au lasat mostenire si parintii lui, ci m-a facut sa cred in Dumnezeu prin „faptele” din biblie relatate la nivel de „poveste”, doar eram un copil care trebuia sa inteleaga si sa perceapa ceva atat de important, Credinta!

Odata cu trecerea anilor de scoala, am gasit multe argumente ajungand la o concluzie: credinta a fost creata pentru a NU fi haos pe pamant; omul e un animal cu ratiune si are nevoie de „o pastila” pentru a nu detine doar instincte animalice, ci si „suflet” si a fost creata religia…..nu as fi ajuns la aceasta concluzie daca nu ma ciocneam de „regulile bisericii” …intalnindu-ma atat cu Binele cat si cu Raul, lovindu-ma de frumos si de urat,de greutati si lacrimi am inteles ca am primit mostenire credinta si am datoria de a o lasa mostenire urmasilor mei, am inteles ca am nevoie de credinta pentru a putea merge mai departe, am inteles ca daca vreau sa cred in Dumnezeu o pot face si fara sa tin cont de „regulile bisericii”.  Imi pare rau ca m-am indoit de existenta Domnului, imi pare rau ca exista oameni care m-au facut sa ajung la aceasta indoiala…stiu ca n-au facut-o intentionat…