LUCRURILE IMPORTANTE SUNT INVIZIBILE

Ma simt neputincioasa…am obosit…am obosit sa fug prin lumea care traiesc si sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, as vrea sa pot avea un sprijin, o alinare, un umar pe care sa ma pot baza, un umar care sa ma sustina atunci cand ma inec in cotidianul friguros al Bucurestiului

Doar speranta mai creste in sufletul meu, crezand ca maine TE voi putea gasi…sau poate nu…si daca, nu as reusi sa te gasesc voi lupta pana la epuizare, in speranta ca voi reusi sa te intalnesc in aceasta viata…

Oare unde se ascunde imbratisarea calda de care am atata nevoie?! oare unde e chipul senin pe care as vrea sa-mi fie aproape ?! oare cat trebuie sa mai astept pana imi voi gasi linistea?