tot mai multa lume cauta pe motoarele de cautare acest cuvant atat de banal ”singura”
pare ciudat, insa adevarat… oamenii chiar respira prin ceilalti oameni. Singuratatea te stinge usor…putin cate putin.
Nu iubesc….n-am iubit….poate voi iubi….nu ma intorc la fostul prieten, e o regula….imi place sa mentin o relatie de prietenie cu fostii prieteni, dar iarasi nu-i o regula….nu am plans niciodata pt nici un barbat, nu pt ca nu merita acesta, ci pt ca nu am avut pt cine….de la un timp nici amintirile nu-mi mai plac, melodiile care ne uneau nu mai vreau sa le ascult, locurile unde am fost impreuna nu-mi mai plac…
….vin sarbatorile…poate le voi face singurica, pt ca asa am ales eu…
Imi place sa traiesc singurica, in caminul meu…dar astazi, ca niciodata…m-am simtit uitata de viata…
E 5 dimineata. 
Imi mut corpul obosit in patul meu rece.Cu toate ca sunt obosita ochi-mi sunt deschisi…vad un barbat in fata mea, eu stateam in picioare vazandu-ma ca-n oglinda in ochii lui ca 2 cristale negre.Un zambet suav i-a aparut in colturii gurii, mi-a intins maina lui…am ezitat…s-a apropiat coborand privirea pe corpul meu care tremura incet, zambea atat de discret incat l-as fi omorat pentru asta! M-a luat de mijloc asezandu-ma pe ceva, fara nici un efort cu bratele-i puternice si-a facut loc intre picioarele mele, chiar daca lipseau atingerile privirea lui ma dezbraca si ma saruta la nesfarsit…imi simt inima batandu-se din ce in ce mai ritmat, incer sa-l privesc, dar plec capul, ii vad doar trupul plin de dorinta, maina lui imi ridica barbia si-mi zice sa-l privesc in ochi , simt ca nu mai sunt eu, as vrea sa ma opun, insa dorinta e mult prea mare!
Se apleaca spre copasele mele sarutandu-le incet, doar ma chinuie, se apropie usor spre….si trece pe celalalt picior, coboara pana la varful degetelor, isi plimba limba pe talpa mea. Maina care incerca sa ajunga sub bluza mea sfasie haina care-i dadea atatea batai de cap, ii simt buzele carnoase pe sanul meu plimbandu-se linistit ca-n propria lui casa! Simt ca explodez…arunc hainele ce-i acopereau trupul, disperata dupa clipa finala…ma opreste: ”Vreau sa innebunesti de placere!” Zadarnic m-am zbatut in bratele lui putenice care m-au intors cu spatele simtindu-i doar respiratia si uneori buzele ratacite, mainele lui se plimbau pe corpul meu avand traseul bine determinat: ”Vreau sa te simt!” imi zice intr-un tarziu. Eu nu mai aveam cuvinte, nu mai stiam daca sunt eu, credeam ca visez, dar totul era mult prea real…doua gemete se auzeau in noaptea tacuta, doua suflete care s-au transformat in unul singur, luptand pentru placere…el ud, ea zambitoare…aud un zgomot cunoscut, as vrea sa-l opresc, insa e alarma mea! Doamne, inca 5 minute nu putea sa intarzie ceasul?!
Comentarii recente