. . .
Femeia provine din coasta barbatului
nu din picioare ca sa atinga pamantul
nu din cap pentru a-i fi superioara
Ci din tine pentru a-ti fi egala
…din brate ca sa fie protejata
si din inima , ca sa fie iubita…
Ma simt neputincioasa…am obosit…am obosit sa fug prin lumea care traiesc si sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, as vrea sa pot avea un sprijin, o alinare, un umar pe care sa ma pot baza, un umar care sa ma sustina atunci cand ma inec in cotidianul friguros al Bucurestiului
Doar speranta mai creste in sufletul meu, crezand ca maine TE voi putea gasi…sau poate nu…si daca, nu as reusi sa te gasesc voi lupta pana la epuizare, in speranta ca voi reusi sa te intalnesc in aceasta viata…
Oare unde se ascunde imbratisarea calda de care am atata nevoie?! oare unde e chipul senin pe care as vrea sa-mi fie aproape ?! oare cat trebuie sa mai astept pana imi voi gasi linistea?
E 5 dimineata. 
Imi mut corpul obosit in patul meu rece.Cu toate ca sunt obosita ochi-mi sunt deschisi…vad un barbat in fata mea, eu stateam in picioare vazandu-ma ca-n oglinda in ochii lui ca 2 cristale negre.Un zambet suav i-a aparut in colturii gurii, mi-a intins maina lui…am ezitat…s-a apropiat coborand privirea pe corpul meu care tremura incet, zambea atat de discret incat l-as fi omorat pentru asta! M-a luat de mijloc asezandu-ma pe ceva, fara nici un efort cu bratele-i puternice si-a facut loc intre picioarele mele, chiar daca lipseau atingerile privirea lui ma dezbraca si ma saruta la nesfarsit…imi simt inima batandu-se din ce in ce mai ritmat, incer sa-l privesc, dar plec capul, ii vad doar trupul plin de dorinta, maina lui imi ridica barbia si-mi zice sa-l privesc in ochi , simt ca nu mai sunt eu, as vrea sa ma opun, insa dorinta e mult prea mare!
Se apleaca spre copasele mele sarutandu-le incet, doar ma chinuie, se apropie usor spre….si trece pe celalalt picior, coboara pana la varful degetelor, isi plimba limba pe talpa mea. Maina care incerca sa ajunga sub bluza mea sfasie haina care-i dadea atatea batai de cap, ii simt buzele carnoase pe sanul meu plimbandu-se linistit ca-n propria lui casa! Simt ca explodez…arunc hainele ce-i acopereau trupul, disperata dupa clipa finala…ma opreste: ”Vreau sa innebunesti de placere!” Zadarnic m-am zbatut in bratele lui putenice care m-au intors cu spatele simtindu-i doar respiratia si uneori buzele ratacite, mainele lui se plimbau pe corpul meu avand traseul bine determinat: ”Vreau sa te simt!” imi zice intr-un tarziu. Eu nu mai aveam cuvinte, nu mai stiam daca sunt eu, credeam ca visez, dar totul era mult prea real…doua gemete se auzeau in noaptea tacuta, doua suflete care s-au transformat in unul singur, luptand pentru placere…el ud, ea zambitoare…aud un zgomot cunoscut, as vrea sa-l opresc, insa e alarma mea! Doamne, inca 5 minute nu putea sa intarzie ceasul?!
Comentarii recente