Fuga fuga prin Cluj…
Fuga fuga printre ganduri a zburat o idee, de a vedea Clujul…buna sau rea, fa ceva bagaj, ia-ti bilet, urca in tren si asteapta gara la care trebuie sa cobori. Dupa o noapte lunga si cateva peripetii – sa-ti rupi incarcatorul, sa “raspunzi” unui pusti la avansurile lui si incercarea de a vedea o cruce de pe un munte in plina noapte si ceata, o intarziere de 1h si 45 minute, ajungi pe un meleag necunoscut pana atunci. Intri in gara, iei o cafea, suni la hotel, faci rezervare si fara sa stai prea mult pe ganduri o faci lata si de data asta, in loc sa iei un taxi,urci in masina35 si pornesti la drum…intrebi un clujean pe unde ar trebui sa cobori, nu stie prea multe, insa iti aduci aminte ca te-ai uitat pe o harta a Clujului cu o seara inainte si ai vazut un cimitir prin zona, bineinteles de cimitire cine nu stie?! cobori in apropierea cimitirului si o iei pe jos; e frigusor, insa chiar daca aerul e rece parca nu ti-e frig, aerul de munte pare a fi mai bland decat cel poluat din Bucuresti; ajungi la apartamentul unde vei fi cazat, faci o baie, ai nevoie de incarcatorul pe care l-ai rupt in tren si cauti un supermarket, vanzatoarea se arata binevoitoare sa te ajute si iti incarca putin telefonul, iei ceva de macare si te intorci la apartament, vorbesti la tel… 
In acea dimineata parasiti orasul inecat in ceata incercand sa prindeti cateva raze de soare, insa chiar Soarele era cel care va cauta aratandu-se incantat ca v-a gasit…incercati sa ajungeti la Cheile Turzii , un loc lasat de Dumnezeu pentru a te imbogati cu aer, paraiase, stanci, carari serpuite si periculoare, privelisti care nu pot fi redate prin poze sau filmulete, o experienta uimitoare!si…
pentru ca mall-urile din Bucuresti sunt putine, si pentru ca si foamea a invadat, hai sa mai vedeti inca un mall, dar de data asta unul din Cluj; dupa ce a-ti potolit “foametea” a-ti mai colindat imprejurimile…cate o ramura s-a scuturat deasupra capului tau, facandu-se toamna cu frunzele-ti cazute pe crestet; cateva povestiri, care altadata erau secrete, cateva saltari de copil pentru a te inveseli si s-a facut noapte… a-ti urcat scarile fara numar pentru a vedea orasul de sus, era prea multa ceata pentru a avea o imagine clara, insa era perfecta pentru ca era-ti acolo…oboseala si-a spus cuvantul, chiar daca planurile erau sa mai iesiti in noaptea de sambata, ochii nedormiti de 2 saptamani tipau ca vor sa doarma, asa ca dorinta le-a fost indeplinita.
In camera doar tv mai avea ceva de spus, insa nu a fost lasat prea mult….canta ceva, e telefonul, ora 00.00,
-Alo,
-Am juns acasa…
Iar suna telefonul, e 9 dimineta, ceata a tinut mortis sa insoteasca toata excursia…
Intuitia feminina are multe de spus uneori, asa ca a iesit din “casa”, intalnindu-se in fata blocului; pentru ca vruse neaparat sa vada cimitirul evreiesc, au luat-o pe jos pana intracolo…a ingheta de-a binelea…glume, secrete, idei, zambete toate si-au facut loc printre frigul de-afara prin care tinuse mortis sa se plimbe…a renuntat pentru ca stomacul avea ceva de comentat… uneori ideile vin mai repede decat gandul, au “hotarat” sa gateasca ceva…pentru a face pachetul promotional complet, un barbat a demonstat ca poate gati si el in caz de nevoie :*
-Sa nu te sperii!…
…prin intuneric si ceata, dar cu ajutorul unor luminite s-a creat o priveliste de vis pe pista de ateizate(care seamana cu un suflet de om)…din Cluj
Timpul mereu e cel care isi spune cuvantul…si pentru ca sunt idei care nu pot fi schimbate pentru moment ”votarea” a fost anulata si doar trenul a reusit sa rapeasaca dorinta de a mai sta in Cluj
Comentarii recente