SA DAM sau NU barbatilor ceea ce vor?!

Daca nu-i dai barbatului ceea ce-si doreste este rau, daca ii dai e si mai rau…

Multi barbati isi doresc libertate intr-o relatie…am inteles si eu asta…i-am dat aceasta mult ravnita libertate, m-a catalogat drept neinteresata de relatia respectiva…dupa m-am implicat in relatie asa cum si-ar dori el, tot nu e bine…am ajuns la o singura concluzie: barbatii cred ca nu exista femeie care sa le dea ceea vor si cand intalnesc una care-i ofeta dorinta pe tava  se pierde printre propriile idei…hotarati-va ce vreti!!!

pana la urma tot dupa regulile mele ve-ti juca, la ce bun sa ma agit sa va fac pe plac cand nici nu stiti ce vreti?!

Cat de departe poate merge mintea fostului prieten…?!

… am primit mesaje de  “La multi ani!” anul acesta, mai multe decat m-as fi asteptat, dar nu asta a fost momentul care m-a marcat profund =))

Spre seara am iesit sa ma vad cu iubitelul meu, in fata blocului “din intamplare” era prezent fostul meu prieten…pentru ca am rupt orice legatura cu el si pentru ca nu i-am raspuns la telefon a alergat dupa mine luandu-ma in brate si zicandu-mi la multi ani…etc, dupa un sec multumesc, am incercat sa plec, dar nu m-a lasat…a urmat un monolog: “unde te duci? te vezi cu C.??  mai esti cu el, sau ai pe altul??  Merg cu tine sa vad cu cine te vezi! te duci spre Unirii, nu?! si eu tot intracolo!” mai in gluma mai in serios zambeam involuntar, ma gandeam pana unde poate merge mintea omului…n-am protestat, n-am comentat…

am ajuns in Unirii, urcam pe scarile rulante, cu o usoara privire peste umar am simtit prezenta lui la spatele meu, ma gandeam sa fac vreo manevra de a-l duce in eroare, insa intarziasem deja 10 minute, nu se merita sa mai pierd timp pentru farse inutile…mergeam repejor, doar stiam ca intarziasem, si nu-mi place sa fiu asteptata….am fost “urmarita” pana la locul cu pricina…nu am reuist sa ascund starea pe care o aveam…

mai tarziu am citit mesajul de la el ” Esti rapida, dar nu indeajuns totusi La multi ani” dupa care a urmat un altul ” Nimeni nu mi-a acordat vreodata atata sprijin neconditionat si plin de dragoste asa cum ai facuto tu…te ador si la multi ani buburuzo!:*”

nu ne mai leaga nimic de 4 luni si totusi….

cum as putea interpreta acest gest???  ca fiind gelozie???  nebunie??? curiozitate maxima???…eu nu gasec o explicatie…am trait-o si pe asta….

azi…in fustita toata ziulica :D

Pentru ca e 20 ianuarie si pentru ca in program era si un examen astazi, l-am onorat cu prezenta….dupa o studiere asidua a materiei de siteme informatice de la 4 dimineata pana la 13.00 dupa’amiaza am ajuns si eu in sala cu pricina unde bineinteles lumea se tragea de par pentru niste locuri “rezervate”, daca s-ar fi dat ceva gratis era mai putina galagie

pt ca examenul a fost grila si pentru ca proful ne-a dat doar o singura foaie de examen era foarte sigur ca nu va reusi sa copieze nimeni, imi pare rau sa-l dezamagesc, au fost multi care au copiat pe rupte chiar sub ochii lui…

pe seara era imposibil sa stau in casa asa ca am iesit…

ca de obicei aceeasi intrebare “unde mergem?!”-ceea ce ma innebuneste ingrozitor de mult- de ce oare eu trebuie sa fiu cea care hotaraste unde ce si cum???? cand oare barbatii vor invata sa fie barbati nu doar “la comoara lor cea mai de pret”????

” la inceputul unei relatii” am senzatia ca fiecare barbat de langa mine nu se simte bine in pielea lui, ii este frica sa puna maina pe mine, sa ma ia in brate, am senzatia ca le este frica sa nu greseasca cu ceva…mereu isi aranjeaza tricoul, parca telefonul nu sta bine in buzunarul drept, nici parul nu mai arata la fel pana a ajuns la “intalnire”, oamenii astia nu stiu sa fie relaxati si sa traiasca viata conform varstei pe care o au…….daca nu mai sunt si eu o persoana plina de viata, daca nu te mai distrezi alaturi de mine,  daca nu schitezi macar un zambet in seara cand ne-am vazut, daca nu faci macar o nebunuie alturi de mine,atunci nu mai stiu langa cine te poti distra si nu mai stiu ce se intampla pe acest pamant si de ce barbatii nu stiu sa traiasca aceste clipe fara sa le pese cine se uita la ei si fara sa acorde importanta lumii din jurul lor

…nu mai suntem la prima intalnire, nu mai este primul sarut si tot “franezi”…

poate sunt prea libera in comportament si in gandire, poate ei nu sunt obisnuiti ca mai exista si viata traita altfel decat  monotonia cotidiana alaturi de o mumaie feminina….

intalnire la 4 dimineata

pt ca sunt in sesiune si pt ca timpul meu zboar mai repede decat al celorlalti invat “non stop”, vorba vine …mi s-a pus mie pata si mi-a venit cheful de un sarut azi dimineata pe la 3 si jumatate, in timp ce lecturam eu linistita pentru dreptul roman…nu vad care ar fi problema daca chef exista si ai si cu cine

P.S.: pt ca e primul sarut dupa ultima despartire trebuie bifat in carnetel )

am dat un mesaj si “prietenul a fost la mine…pacat ca nu am fost eu multumita de sarut, dar il invatamam carte si totul va fi bine…

“intalnire”

Nu-mi mai plang de triste si suferinta sufletului…cer prea multe de la un barbat, cer ca sa-l intalnesc cat mai curand pe cel care-l vreau langa mine…azi, ieri de cand am pasit in 2010 ma simt mult mai bine…poate nu-i corect ceea ce fac, insa eu asa sunt impacata cu sufletu’…

Deja-vu Club, 16 ianuarie 2010

as fi vrut sa ma saruti, parca simteam nevoia de a fi sarutata, as fi facuto eu, dar nu mai era aceeasi placere…ai incercat, dar mult prea tarziu…insa chiar si atunci n-ai stiut macar sa  ma iei in bratele tale….pacat…