amintiri…de demult

e tarziu…

am “intrat ” in plicul cu amintiri: hartiute, biletele, desene, poze, scrisori … printre toate se ascundea si caietul cu mesaje… dupa atata timp, abia acum , am simtit, recitind mesajele lui Andrei Marandici, cat de mult m-a iubit… citite per ansambu, am “citit” latura lui care mereu am admirato si am iubito… m-a miscat… ciudat ca am fost “strapunsa” de acele ganduri de altadata…