speranță

Singura…atat de singura…

ziua singura, seara singura…ma agat de fiecare fior al vietii, vreau sa traiesc, sa simt ca traiesc….

simt ca ma sting…

mai aprind cate un chibrit  uneori in speranta ca intr-o zi voi gasi linistea sufletului…

pt par

amintiri…de demult

e tarziu…

am “intrat ” in plicul cu amintiri: hartiute, biletele, desene, poze, scrisori … printre toate se ascundea si caietul cu mesaje… dupa atata timp, abia acum , am simtit, recitind mesajele lui Andrei Marandici, cat de mult m-a iubit… citite per ansambu, am “citit” latura lui care mereu am admirato si am iubito… m-a miscat… ciudat ca am fost “strapunsa” de acele ganduri de altadata…