Jurnal…sunt o curva

Ma joc cu mintile oamenilor fara sa-mi dau seama uneori.Cred ca ma pot opri si chiar as putea s-o fac; sa-mi gasesc locul si rostul pe acest pamant, sa nu mai profit de cei din jurul meu…

Iubesc intr-un mod sublim, chiar vreau sa iubesc si iubesc, dar nu-i ceea ce-mi dorec, nu-i dragostea pe care o visez.E adevarat ca femeia oboseste de prea mult dulce si din cand in cand trebuie sa-i presori piper sau ceva mai multa sare ca s-o trezesti din basmul in care ai facut-o zana cea buna.

Ma urasc pentru ca nu pot spune nimanui toate astea, ma urasc pentru ca nu pot fi sincera…mai mereu trebuie sa fiu sincera doar in aparenta pentru ca unora nu le place adevarul; oamenii nu iubesc realitatea…e prea dura, prea rece, prea zguduitoare! Toti prefera minciuna…e calduta, placuta si se pot duce acasa cu inima plina de bucurii pentru ca nu li s-a spus adevarul…e ca si cum te-ai uita la un film care nu are un final fericit, cel pe care il asteptai de fapt, parca nu te simti implinit si parca ai schimba finalul cu orice pret doar ca sa te simti mai bine…

Nu sunt atat de rea, tind cel putin sa cred, doar ca nu sunt implinita sufleteste, am nevoie de cineva care sa controleze energia mea si sa-mi dea libertate in acelasi timp, sa intervina la momentul potrivit…Am atata nevoie de un barbat inteligent, as spune multe, dar cuvintele n-ar reusi sa-l descrie asa cum il vede gandul meu!